Spor de toxicitate

Pot sa zic ca sunt un om norocos, asta in ceea ce priveste locul meu de munca.
Fac o meserie care inca imi place, iar conditiile sunt unele dintre cele mai bune in timp ce alti, mai putin norocosi ca mine stau in soare sau in frig pentru a pune painea pe masa, eu vara stau la aer conditionat, iar iarna la caldurica oferita de aceasi fenomenala instalatie.
Totul bine si frumos dar, mai exista si unele minusuri, cand ai o masa plina de jucatorii de varste diferite atunci incepe distractia.
Diferite zgomote si mirosuri incep sa te inconjoare, si dupa cum e si zicala: cele infundate sunt cele letale care iti face pana si parul din nas sa-ti cada.
Ieri eram la masa de zaruri (DICE), in fata mea opt jucatori, trei baieti cu varsta cuprinsa intre 25 si 30 de ani, patru doamne in jur de 60 de ani si un domn in jur de 70 sa zic.
Toate bune si frumoase pana la un moment dat cand un vant de varza murata stricata si ciolan afumat cu fasole bine fermentata mi-a izbit nasul.
Am inceput sa ma uit la cei in culpa sa vad daca observ cine este vinovatul. Care mai de care intorcea capul, se uitau in diferite directi vizibili deranjati de aroma de’’ oier cabana’’care se facea deodata prezenta.
In capul meu aparuse intrebare cine este vinovatul ?
Cine este nesimtitul sau nesimtita care a confundat casinoul cu buda lui personala ? spre norocul meu, am fost schimbat de la masa si am scapat de oroarea de a mai sta in mojlocul unor basinosi.
Nu am aflat cine a fost, dar un lucru e sigur, urasc oameni care decid ca pot sa se baseasca oriunde vor ei, inteleg ca toti ne basim ca este normal si sanatos dar totodata, bunul simt ramane bun simt.

Coco Cay este o insula privata a lui ROYAL CARIBBEAN INTERNATIONAL,
Unde sunt adusi pasagerii sa stea toliniti la soare sorbind un cocktail fandosit.
Insula este foarte ingrijita si curata, poti sta la plaja sau poti opta pentru unul dintre sporturile nautice ca: scuba diving, jet sky, cayac, paraselyng, toate contra unui taxe care variaza intre 40 si 105$.
Tot aici, intr-o parte mai retrasa a insulei a fost organizat si gratarul pentru crew, cu ocazia obtineri de rezultate fabuloase pe toate planurile. 
Ce sa zic mancare gustoasa ( peste la gratar facut in folie cu legume, porumb copt, pui la gratar, salate de multe feluri), muzica de ultimul ragnet pusa chiar de directorul de croaziera, ce mai un festin adevarat.
Adevarat ca mi-au lipsit mititei si cei dragi dar pe asamblu a fost un gratar reusit, echipa s-a ‘’inchegat’’ mai bine si e gata sa doboare si sa stabilieasca noi recorduri de gen. 

Genul meu de petrecere, include muzica de orice gen, o bauturica buna care sa te faca sa te relaxezi si sa uiti putin de respectul de tine, astfel, facand usor abstractie de privirile atintite catre tine de cei din jur, cand incerci si tu sa reproduci o figura de dans a lui Justin T din ultimul sau vidoeclip la MTV.
Din pacate aici nu ai de ce sa-ti faci griji de genul asta, petrecerile organizate de catre menagerul casinoului care este din Zimbabue, incep in primul rand prin achitarea unei taxe de cinci $, suma care cica ar acoperi costul bauturii si a unor mici aperitive oferite.
Aceasi muzica care ruleaza si in timpul cand casinoul este deschis, ruleaza in surdina si pe parcursul intregi petreceri care are ca scop, cica inchegarea echipei.
Da de unde, petreceri care au ca scop principal un concurs TRIVIA sau PICTOGRAM, sunt soldate din start esecului.
Dar spre surprinderea mea sunt si oameni care se distreaza pe rupte cica, si aceia sunt de regula Englezi, noi ceilalti stam si ne uitam plictisitori la ceas ruagandu-ne sa se termine mai repede sa putem pleca.
Ajunsi la cabine, petrecerea poate incepe cu adevarat, sticle cu bautura curg, muzica de toate genurile incepand cu Indiana si terminand cu filiphineza, toata lumea se distreaza vorbesc vrute si nevrute fara a fi dirijati de catre seful mare.
Comunismul nu a murit se gaseste sub forme diferite in toate colturile pamantului.

De cand muncesc pe vasele de croaziera, ma rog de fiecare data cand ajung pe vas, nu exista voiaj sa nu dau de vreun Roman in pozitie de supervisor, sau si mai rau, in management ‘’team.’’
Nu m-am putut intelege niciodata prea bine cu ei, desi, de fiecare data speram ca o sa am o relatie cel putin profesionala, daca nu chiar amicala daca se poate.
Sperantele mele au fost in van, cum se zice, acesti conationali ai nostri, incearca mereu sa-ti arate cine e seful, neacordandu-ti nici cea mai mica cale de scapare, desi pot sa o faca cu usurinta.
In mod normal nu m-as ataca, ai nostri fac si ei ce vad pe la alti. Odata ajunsi cu haina de sef pe ei, uita cand injurau cu foc cot la cot cu noi, ceilalti, ramasi doar in vesta muncitoreasca, pe cei din a caror randuri face acum  el parte.
Imi este scarba de oameni de genul asta, care nu-ti intind nici macar un deget cand ai nevoie, dar in schimb fac favoruri nevestelor din alte tari straine, care lucreaza cot la cot cu noi (cica) , amicilor de pahar, alaturi de care petrec pana in zori de zi.,
Vorba pe care am auzit-o si eu, la fel ca si multi altii : ‘’ROMANII SUNT O NATIE SPURCATA,’’ din pacate se aplica si aici departe de tara noastra mult iubita.
Toate natiile fug de noi, cand aud ca suntem romani, rad pe la colturi sau de ce nu chiar in fata ta, pentru ca noi nu stim decat sa ne mancam de cur aproapele si sa-l ajutam sa se afunde mai mult decat este, in mocirla din care se zbate sa iasa de ceva vreme.
Niciodata!!!!, nu am sa-mi doresc sa avansez in acest job, il fac de ceva vreme, dar atat in tara cat si in strainatate, pentru a putea obtine o promovare, trebuie sa pupi multe funduri, sa le cumperi mult alcool, sa renunti la ce inseamna personalitatea ta  si sa devii un papitoi imbracat la costum, gata oricand sa-si curete seful la cur cu limba, in caz ca acesta a ramas fara hartia de zi cu zi, pentru a primi in schimb puterea de a minti miseleste omul cu care muncesti in fata, si de a primi ‘’doi bani’’ in plus la salariu.
Poate multi se regasesc in descrierea facuta mai sus, poate multi nu vor sa se recunosca, pentru toti am un singur mesaj: sunteti niste OAMENI DE CACAT.

La fel ca multi dintre oameni care cauta in fel si chip sa faca bani, am ales sa iau calea strainatati.
Pasii mau dus catre vasele de croaziera, de cand m-am apucat sa muncesc in acest domeniu, adica de aproape trei ani, am visat si eu la” balena mea alba”
Cu fiecare nou contract primit speram sa ma imbogatesc si eu, sau macar sa fiu multumit ca raportul munca si compensatie.
Ei bine, dupa cum bine zice si proverbul: ”LUCRURI BUNE SE INTAMPLA CELOR CARE ASTEAPTA”, a venit si vremea mea mult asteptata.:)
Pentru cei care ma tot intreaba cat poti castiga pe luna facand jobul asta, pot acum sa va spun ca pe luna trecuta am scos un profit brut de circa 3500$, sunt multumit si in acelasi timp speriat putin, sper sa tina acest fenomen pana la sfarsitul contractului, si poate cine stie, daca sunt multumit am sa ma retrag.
Acum, pentru cei care ma tot bombardeaza cu mailuri de genul
:” AS DORI SA MUNCESC SI EU PE UN VAS DE CROAZIERA SI VA ROG SA MA AVETI SI PE MINE IN CONSIDERARE,”
Am un singur mesaj pe care nu am sa-l mai repet, nu sunt un agent care intermediaza plecari pe vase de croaziera, sun un simplu dealer care incerc sa-i ajut cu unele informatii pe cei interesati, informati care zic eu sunt de folos pentru cineva care decide sa apuce calea asta.
Toate datele necesare in legatura cu pasii care trebuiesc urmati, sunt regasite pe blogul meu, trebuie doar sa cititi si sa fiti putini atenti.

Dupa cateva ore de munca asidua
Nimic nu e mai bine venit, zic eu, decat un gratar aburind in fata ta care te imbata cu mirosul si te aduce in zbor in spatele blocului, unde mananci un mititel si mai schimbi o impresie cu vecinu si amicii de o viata, sau de ce nu chiar in mijlocul paduri CERNICA, unde dai drumul la o muzica si savurezi mult ravnitul gratar.
In cazul meu nu s-a intamplat chiar asa, dar am avut langa mine colegi de toate natiile printre care si romani, doua fete cucuiete pe care  nu ai cum sa le incurci cu alte natii, ce femei sunt romancele astea.. nu gasesti nicaieri ca ele.
Gratarul a fost super bun, am servit o ” vita” la gratar, suculenta si gustoasa si un cotlet de porc aruncat langa vita sa nu se simta neglijata, toate au fost puse la punct cu trei, patru, cinci sau nu mai stiu cate CORONA, dar mai conteaza cand te simti bine pierzi sirul.
Deci se poate, inca o data jos palaria in fata ROYALULUI, care au organizat o petrecere frumoasa si gustoasa.
Cine ce vorbea de CRIZA ?!

Una dintre primele vase scoase de ROYAL.
Mastodontul, a fost reconditionat in urma cu doi ani si sincer sa spun cei care au facut-o, au facut o treaba buna.
Este o ambarcatiune curata, ingrijita si foarte bine utilata.

Facilitatile pentru CREW au fost imbunatatite, singurul minus l-as pune in dreptul paturilor.
Paturile sunt pentru persone, sa zicem care trec prin criza financiara, deci, nu sunt pe gustul meu, poze edificatoare le veti putea gasi mai jos.
Programul de munca se reduce practic la 10 ore, iar in unele zile putand ajunge chiar si la 12 ore, desigur cu pauza de 3 ore intre ture.
Nu e rau, muncesc cu o echipa de oameni care par sa le pese ca noi suntem cei de pe urma carora isi realizeaza sau nu comisionul la sfarsit de croaziera.

Ma aflu aici de cateva zile si sincer inca sunt in perioada de acomodare si de investigatii.
Un plus total, il primesc mancarea si sala de forta, care este super dotata, incuzand pana si ecrane LCD incorporate in biciclete si pistele de alergare.

Sala de mese este dotata si ea la randul ei cu ecrane LCD, dozatoare de suc si tonomate, de unde iti poti cumpara bauturi si ceva de rontait.
Desigur, barul, nu a fost lasat deoparte, in ceea ce priveste locul unde se desfasoara seara de seara betiile si unele petreceri, nu ar fi prea multe de spus.

Barul, se pare a fost locul care a fost lasat la urma de catre arhitecti, care se pare ca au ramas in pana de inspiratie privind decoratiunea acestuia cat si in ceea ce priveste spatiul alocat celor care aleg sa-si petreaca dupa orele de program timpul liber.

Dar daca ma gandesc bine, dupa 2 pahare de JACK, ti se pare ca, prin minune te afli la FRATELLI, sau BAMBOO, iar philiphineza care iti arunca ocheade si zambete dulci, o poti usor compara cu vreo pitipoanca romanasa, careia i-ai pus gand rau.

In concluzie sunt multumit de casa mea departe de casa si de toate oportunitatile care mi le poate oferi.

Recunosc, nu sunt un geniu al calculatoarelor, tot ce stiu in materie am invatat de la fratele meu.
Ajuns pe MAJESTY, casa mea departe casa timp de 6 luni, am fost pus in dificultate cand a trebuie sa-mi setez reteaua wireless.

Avand formidabilul sistem de operare numit VISTA, toti incercau sa ma ajute dar ajungeau in acelasi impas ca si mine.
Dupa multe ore de migaleala si cateva pahare de vin rosu care face bine la femei daca este baut de barbati, AM REUSIT, am instalat in sfarsit setarile trebuite pentru fuctionarea impecabila a calculatorului.

Dupa 11 ore de munca, cateva sedative pt un somn mai bun numite (corona) si 6 ore de somn mai taziu, iata-m ajuns si in NASSAU – BAHAMAS.

Sincrer nu sunt prea impresionat, pare un orasel de provincie, nu va asteptati la fotografii senzationale, insula este strabatuta de o sosea, care este impodobita pe o parte si pe alta cu casute saracacioase, parca lovite de uragane, care ar necesita reparatii capitale grabnice.
Principala activitate care se poate desfasura in aceasta insula este PLAJA si inotul.

Populatia este majoritar provenita din randurile noului presedinte al USA , singura deosebire este ca ei au DREDURI, care si le poarta falos dintr-o parte in alta a insulei.
O stare de acalmie si oboseala molipsitoare se simte odata cu briza usoara care adie pe strazi.

Buticuri kitch pot fi zarite, chiar si un bazar mititel care te aduce parca inapoi in targul vitan-barzesti dinainte de 2000, de unde iti puteai procura diferite lucruri.

Spre deosebire de targul nostru, aici bronzul si argintul, a fost inlocuit de tigari cubaneze contrafacute, gecile de piele si altele de genul fiind inlocuite majestuos cu gentute lucrate artizanal pe care le poti achizitiona la pretul modic de 25$.

O masa la un restaurant tip terasa te poate duce si la 30$, asta depinzand de capacitatea stomacului tau de a ingurgita mancarea, eu m-am limitat la o cana de cafea si un fresh de portocale pe care am dat suma modica de 8$, avand acces si la reteau de WI-Fi a restaurantului.
Unde esti tu MEXIC draga, preturile tale imi lipsesc, de 8 parai puteam sa mananc sa beau si sa am parte si de un mic masaj.

Nu ma plang, nu ma intelegeti gresit, astept doar zilele insorite si putin mai calduroase, sa-mi pun prosopu in rucsac si ceva de baut si sa ma tolanesc pe plaja.

Cand ajung pe barca, imi pun si eu hainele in dulapul din cabina mea pe care o s-o impart, probabil dupa norocul meu, cu vreun philliphinez care se spala o data pe luna  si atunci este vreo sarbatoare ceva, sau cu vreun indian, care este bucatar, ca de, locurile sunt putine in cabine  si putem sa impartim cabina si cu alte departamente nu numai cu casinouri, dar credeti-ma, nici ei nu sunt mai brezi.

Vreau sa am linistea sufleteasca, ca odata ajuns in cabina mea care imi va fi casa pentru 6 luni, sa ma simt in siguranta, si lucrurile mele de valoare sa fie de asemenea in siguranta.

Securitatea, sau politia de vas, cum o numesc eu, este cea care se ocupa de integritatea lucrurilor noastre cat si a noastra.

Pe un vas de croaziera se gasesc in jur de 10 oameni, care patruleaza zi si noapte atat in zona pasagerilor cat si in zona CREW-lui, pentru a asigura securitate.

Este disponibila si o inchisoare pe vas, cu rolul de ai mai calma pe scandalagii, dar si pentru ai retine pe anumiti indivizi, care au comis anumite fapte ilegale, pana la docarea in primul port unde vor fi predati autoritatilor de drept.

Concluzia: pe un vas au loc si geeksii care nu se pot apara singur, pentru ca ii apara personalul angajat

Cei care au zburat cu avionul stiu ce inseamna aceasta intrebare.
Timpul zboara, iar cele aproape 3 luni petrecute acasa sunt aproape terminate.

Mai este o saptamana, si am sa iau iar drumurile lungi si necunoscute la strabatut.
Cand aud aceasta intrebare, imi dau seama si incep sa realizez ca vacanta s-a terminat pentru mine si clipele petrecute acasa, in chip de vizitator, s-au scurs.

Un musafir cu viza de flotant la tine in propria casa, inchide gazele, opreste apa si lasa cheia la vecini in caz de urgenta, perioada ta de sedere s-a terminat.

LA MUNCA!

Lucruri noi si interesante asteapta sa mi se dezvaluie in fata ochilor si prin intermediu acestui BLOG, voi veti vedea aproape tot ce vad si eu cu mici intreruperi dictate de CNA.:):)